Războiul din Ucraina și provocările decolonizării

Războiul din Ucraina și provocările decolonizării

Un război care a început ca un conflict între Rusia și Ucraina și s-a transformat într-un război cultural și identitar a stârnit dezbateri intense în lumea academică. Analizele arată că acest război are la bază ideologii imperiale și istorice și a fost alimentat de o serie de factori, inclusiv percepția superioritatii unor națiuni față de altele.

Rolul intelectualilor și al academicienilor în promovarea ideologiei imperiale a Rusiei nu poate fi ignorat, deoarece aceștia au contribuit la crearea unui cadru în care acțiunile Rusiei au fost considerate legitime sau cel puțin acceptabile. Dezbaterile academice au servit drept confirmare a impunității guvernului rus și au consolidat cursul său agresiv și violent.

În Occident, mulți specialiști care au scris despre Ucraina cu un bias supremacist sau cu incompetență au contribuit indirect la susținerea declarațiilor lui Putin și, în cele din urmă, la practici genocidale. Această atitudine a intelectualilor occidentali relevă o problemă mai gravă: argumentele Kremlinului nu contrazic premizele de bază ale „realismului politic” dominant în Occident, care presupune superioritatea unor națiuni față de altele.

Rusia a susținut că intervenția sa militară în Ucraina este motivată de preocupări de securitate, însă aceasta a fost luată mai în serios decât îngrijorările reale și fundamentate ale vecinilor săi. Miturile istorice rusești despre „Rusia Kievului” și continuitatea politică între Kiev și Moscova, precum și asumarea primordială a Ucrainei, au fost acceptate tacit de intelectualii occidentali.

Războiul dintre Rusia și Ucraina nu este doar un război pentru teritoriu sau resurse, ci este un război cultural și identitar. Acest lucru este evident pentru specialiștii ucraineni care cunosc mai bine istoria Rusiei decât colegii lor internaționali. Identitatea imperială rusă este fundamental incompatibilă cu existența unei Ucraine independente.

Deconstrucția mitologiei imperiale rusești a fost în centrul dezbaterii în Ucraina încă din 2014 și a culminat cu o curățenie totală a elementelor imperiale în 2022. Însă această revizuire este o provocare mai mare în Occident, unde dominația „russocentrismului” în studiile regionale este puternică. Este necesară o revizuire critică a surselor rusești și o reprezentare mai amplă a altor perspective non-ruse.

Decolonizarea nu se referă doar la studiile ucrainene și politica legată de Ucraina, ci și la alte dependențe rusești care au suferit sub dominația imperială. Popoarele indigene din Caucaz, Asia Centrală, Siberia și Extremul Nord merită atenție în cadrul acestei dezbateri.

De asemenea, decolonizarea trebuie să aibă loc și în Occident, unde există o tradiție de „orientalism” și explicații superficiale despre situația din Ucraina și Europa de Est. Schimbarea trebuie să înceapă cu recunoașterea existenței și legitimității studiilor ucrainene și a istoriei ucrainene. Este necesară o abordare mai empatică și respectuoasă față de experții ucraineni și o reevaluare a priorităților și abordărilor în cadrul disciplinei.

Dezbaterea privind decolonizarea aduce în prim-plan natura colonială a războiului dintre Rusia și Ucraina și ajută occidentalii să renunțe treptat la „cunoștințele imperiale” cu toate stereotipurile despre Rusia, Ucraina și relațiile lor istorice. Această dezbatere poate contribui, de asemenea, la promovarea cauzei ucrainene în Sudul Global, unde Rusia este încă percepută ca un succesor al Uniunii Sovietice și un purtător al anticolonialismului.

În final, dezbaterea privind decolonizarea poate aduce o schimbare fundamentală în domeniul studiilor postcoloniale și poate recunoaște că subjugarea colonială, excluderea și suprematismul nu sunt neapărat bazate pe rasă și nu se practică exclusiv în străinătate.