De ce alege Putin haosul

Putin’s Speech at the Valdai Discussion Club

Pe 5 octombrie 2023, Vladimir Putin a susținut un discurs amplu la sesiunea plenară a Clubului de Discuții Valdai. Françoise Thom analizează acest discurs, care stabilește fără echivoc aspirațiile globale ale Kremlinului și identifică principalele sale ingrediente. În special, ea evidențiază intenția de „a distruge ordinea internațională și de a stabili haosul în locul ei” pentru a se angaja în jafuri necontrolate. Sprijinul arătat de Putin și propagandiștii săi pentru Hamas este o ilustrare perfectă. Întâlnirile de la Valdai par din ce în ce mai mult ca Congresele Komintern din perioada stalinistă. Scopul lor este același: de a informa liderii partidelor pro-ruse din străinătate cu privire la evoluțiile în linia Kremlinului; de a transmite directivele propagandei Moscovei către vasta rețea de agenți de influență și mișcări pro-Kremlin din întreaga lume. Discursul lui Putin de la Valdai din 5 octombrie 2023 poate fi echivalat cu discursul lui Andrei Jdanov în cadrul sesiunii inaugurale a Cominformului din 25 septembrie 1947, care a marcat ruperea cu Marea Alianță încheiată în 1942 împotriva Germaniei naziste și a aliaților săi și începutul oficial al Războiului Rece. Discursul lui Putin de la Valdai merită o analiză mai atentă, chiar dacă nu a spus nimic fundamental nou, consolidând doar o doctrină care a fost în pregătire de ani de zile. Cu toate acestea, el ne-a surprins cu aluziile sale milenariste. Referindu-se la războiul ruso-ucrainean, Putin declară: „Acesta nu este un conflict teritorial sau chiar stabilirea unui echilibru geopolitic regional. Problema este mult mai amplă și fundamentală: vorbim despre principiile pe care se va baza noua ordine mondială. […] Dreptul internațional modern, construit pe baza Cartei Națiunilor Unite, este învechit și trebuie distrus, iar ceva nou trebuie creat.” La fel ca Zhdanov în 1947, Putin proclamă existența a două tabere antagonice ireconciliabile și își articulează întregul mesaj în jurul acestei confruntări.

Influențele ideologice ale lui Putin

Putem identifica diferitele ingrediente ale ideologiei lui Putin prin discursul său de la Valdai și prin exegiza sa de către propagandiștii Kremlinului. Această ideologie se încreștează într-un substrat sovietic omniprezent și adaugă influențe mai recente: mentalitatea mafiei, cea a KGB și mai presus de toate obsesiile particulare ale președintelui rus. Acest substrat a apărut din ce în ce mai mult de-a lungul anilor, chiar dacă Putin nu visează să abolească proprietatea privată. O mare parte din ideologia leninistă este reciclată în discursul său. În primul rând, mesianismul: „Trebuie să ne asumăm sarcina de a construi o lume nouă”, insistă el. Și, desigur, maniheismul. Întregul său discurs de la Valdai este dedicat antagonismului dintre cele două tabere, „Occidentul versus Restul”, cu tabăra anti-occidentală condusă de Rusia și camaradul Putin însuși. Continuitatea cu Zhdanov este evidentă: „Pe calea aspirațiilor sale de dominație mondială, SUA se ciocnește cu URSS și influența sa internațională în creștere, ca bastion al politicii antiimperialiste și antifasciste…”. Determinismul este, de asemenea, foarte important: conform lui Putin și a propagandiștilor săi, vechea ordine mondială este condamnată de istorie, la fel cum a fost și tabăra burgheză pentru Lenin și Stalin. Jurnalistul Dmitry Popov scrie: „Ca multe evenimente pe care le-am urmărit, acest lucru nu se va întâmpla din cauza voinței politicienilor, poate chiar împotriva voinței lor, ci din cauza legilor dezvoltării istorice.” Putin împărtășește și concepția marxistă asupra bogăției. El nu înțelege nimic despre producerea de bogăție și nu știe că aceasta este creată de ingeniozitatea umană, sub protecția statului de drept. El crede că rezultă din jefuirea altora: „Prosperitatea Occidentului a fost în mare măsură obținută prin jefuirea coloniilor de-a lungul secolelor.” Occidentul a atins „acest nivel de dezvoltare datorită jefuirii întregului planetă”. Așa cum vom vedea, această poziție îi permite să rămână ferm în negarea contribuțiilor civilizației occidentale. Tema „decolonială” vine și ea direct din marxism-leninism. Pentru a cita din nou din Zhdanov: „Criza sistemului colonial, accentuată de rezultatul celui de-al Doilea Război Mondial, se manifestă prin puternicul avânt al mișcării de eliberare națională în colonii și țările dependente. Totodată, coloana vertebrală a sistemului capitalist este amenințată.” În cele din urmă, una dintre temele preferate ale retoricii lui Putin – apărarea „suveranității” popoarelor în fața „hegemonismului” american – își are rădăcinile în propaganda stalinistă desfășurată de la sfârșitul anului 1947 pentru a sabota punerea în aplicare a Planului Marshall. Zhdanov continuă: „Țările imperialiste, cum ar fi Statele Unite, Anglia și statele apropiate de ele, devin dușmani periculoși ai independenței naționale și autodeterminării popoarelor, în timp ce Uniunea Sovietică și țările cu democrații noi [viitoarele Democrații Populare] reprezintă un zid în apărarea drepturilor egale și a autodeterminării naționale a popoarelor. […] Substanța formulărilor voalate și intenționat confuze ale „Planului Marshall” constă în formarea unui bloc de state legate de Statele Unite prin angajamente și oferirea statelor europene de credite americane, în schimbul renunțării la independența lor economică și ulterior, la independența lor politică.” Putin acuză constant liderii europeni că trădează „interesele naționale” și urmează cu supunere ordinele „șefului lor de la Washington”: „Astăzi, AfD, Alternativa pentru Germania, își ridică capul. Nu e de mirare, pentru că nimeni din clasa conducătoare nu luptă pentru interesele Germaniei. E destul de evident. […] În ceea ce-l privește pe Schröder, Germania se poate mândri cu oameni ca el. Este un adevărat fiu al poporului său, pune interesele poporului german pe primul loc… Ce mă surprinde? Vă voi spune în toată onestitatea mea: mă surprinde faptul că încă mai există astfel de oameni și politicieni [ca Gerhard Schröder] în Europa, că au supraviețuit.”