Lupta eroului ucrainean într-un maraton de 14 ore pentru supraviețuire

Lupta eroului ucrainean într-un maraton de 14 ore pentru supraviețuire

Un ofițer de operațiuni speciale, poreclit Conan, s-a înrolat în Forțele Armate ale Ucrainei pe 26 februarie 2022. Într-un interviu acordat Ukrainska Pravda, el se descrie ca fiind un tip simplu de la țară, un soldat pasionat de meseria sa și care prețuiește viața. Înainte de a se alătura Batalionului Artan al Serviciului de Informații al Apărării Ucrainei, el a lucrat ca antrenor de fitness și în aplicarea legii, a asigurat securitatea personală și a participat la mișcarea de rezistență ucraineană.

Conan a primit porecla de la colegii săi, din cauza mărimii și a puterii sale. Fotografie oferită de Conan.

Lupta în Marea Neagră

Stamina, abilitățile și dorința de a supraviețui ale lui Conan au fost puse la încercare pe 22 august în timpul unui schimb de focuri între navele de război ucrainene și avioanele rusești, în Marea Neagră, în apropierea Insulei Zmiinyi (Șarpe). Prima încercare a venit atunci când un bombardier rusesc Sukhoi Su-24 a atacat nava lui Conan. Din fericire, luptătorii ucraineni au reușit să lovească avionul folosind un sistem antiaerian portabil Stinger MANPADS, determinând avionul să se îndrepte spre baza aeriană cea mai apropiată.

Echipa a continuat călătoria către ținta sa și se afla în una dintre cele mai „extreme operațiuni” ale sale, conform maiorului Viktor Torkotiuk. Până la căderea nopții, misiunea fusese îndeplinită. Pe drumul de întoarcere, la aproximativ 30 de kilometri de întâlnirea inițială cu avionul rusesc, o altă aeronavă inamică s-a apropiat și a bombardat nava ucraineană cu un tun automat de calibrul 30 mm.

Echipa a reușit și să evite acest al doilea atac.

„De obicei, Sushka [Sukhoi SU-24] ar fi tras câteva focuri, ar fi făcut o buclă și apoi ar fi tras din nou. Am folosit acest tipar în avantajul nostru și am inițiat manevre evazive în timpul uneia dintre aceste mișcări. Am avut norocul să avem un căpitan excepțional care a rămas calm și ne-a condus cu pricepere în afara zonei periculoase”, a explicat Conan.

A fost în timpul uneia dintre aceste manevre, când barca ucraineană încerca să se îndepărteze de focurile inamice, că Conan a căzut în Marea Neagră.

„Cântăresc 120 de kilograme fără echipament și cu acesta aș fi cu aproximativ 30 de kilograme mai greu. Dintr-un motiv oarecare, cu aproximativ 20 de minute înainte să cad în apă, m-am simțit puțin neliniștit… a fost ca o premoniție”, a spus el.

„Așa că, am scos tot echipamentul meu, inclusiv cască, armură corporală, echipament personal de transport și mi-am depozitat arma. Am pus un costum de neopren și o vestă de salvare… și 20 de minute mai târziu, m-am trezit în apă, la aproximativ 130 km de țărm!”

Lupta pentru supraviețuire

La început, Conan a panicat pentru că malul era departe și apa era adâncă. Camarazii săi au îndreptat barca către el pentru a încerca să-l salveze, dar avioanele inamice continuau să tragă asupra navei ucrainene. Conan a făcut semne și a strigat, îndemnându-i să se țină departe, deoarece „viața celor 13 membri ai echipajului din barcă era mult mai valoroasă decât viața mea.” Cu vesta de salvare pe el, știa că poate pluti pentru o perioadă de timp.

Nesigur cu privire la ceea ce avea în față, Conan s-a concentrat pe un singur punct – o platformă de producție de gaz – vizibilă ziua și noaptea, la aproximativ 20 km de locul în care a căzut în apă.

„M-am liniștit, înțelegând că nu va veni o salvare imediată, deoarece avioanele inamice învârteau neîncetat deasupra mea. Trebuie să fiu apărut ca o țintă minusculă, dar ei continuau să tragă și împiedicau barca noastră să se apropie de mine. Așa că, am început să înot spre turnul în flăcări.”

Nu erau valuri, dar curentul era puternic. Îl arunca constant pe Conan înapoi, la stânga, apoi la dreapta. El a continuat să se miște, realizând că dacă oprește să înoate, curentul îl va duce tot mai departe de scopul său.

Surrender or endure?

În mintea lui Conan a avut loc o luptă constantă: să se predea sau să meargă mai departe? El învățase să înoate la vârsta de șase ani într-un iaz din satul său. Fiind un Pești, apa era elementul său, dar înotul nu a fost niciodată punctul său forte.

„În trecut, înotul în mare sau într-un râu fără a simți fundul sub mine mă făcea să mă simt nesigur. Totuși, acum aveam sute de metri de apă sub mine și am încercat să nu mă gândesc la asta. Adunai fiecare fărâmă de putere pentru încă o bătaie de picioare. Există o dorință puternică de a supraviețui care te împinge înainte…”

Diverse gânduri îi umpleau mintea: „Poate că nimeni nu mă caută activ? Nu se vede nimic pe orizont.

Sau poate că mă caută, dar le este greu să mă găsească. Bătălia internă a continuat: să mă predau sau să rezist?”

Dar raționalitatea a învins disperarea. Conan se agăța de speranța că camarazii lui îl caută, știind că comandantul său, Viktor Torkotiuk, nu se va da ușor bătut.

„Doar încă o bătaie de picior. Hai, fă-o!”, își încuraja el în tăcere pe sine însuși, în timp ce gândurile sale se îndreptau spre viață și familie. A vizualizat imaginea fiului său în vârstă de un an, care urma să împlinească un an într-o lună, și știa că vrea să fie acolo cu el.

Fără un ceas de mână, singurul punct de referință era soarele. La un moment dat, începuseră să apară halucinații, induse de căldura sufocantă, deshidratare și oboseală.

În jurul orei 16 sau 17, el a ajuns la turnul în flăcări. Dar să înoate în apropierea platformei de gaz a fost imposibil din cauza căldurii arzătoare generate de gazul care ardea și a vuietului tunetului flăcărilor, care suna ca un avion inamic deasupra. Curentul s-a intensificat, aruncând pe Conan înapoi de mai multe ori. Aceasta s-a întâmplat de mai multe ori, propulsându-l la aproximativ 400 de metri distanță de scopul său.

Epuit, Conan a fost purtat de curent pentru a patra oară. Era deshidratat pentru că înghițise prea multă apă sărată. Căldura era nemiloasă. S-a întors pe spate și a adormit.

Forțele speciale intervienții pentru salvarea lui Conan. Fotografie oferită de Conan.

Salvare pe mare

„Când m-am trezit am constatat că sunt departe de platformă. Mi-am scos vesta, o ușurare binevenită după atâtea ore petrecute la soare. Mi-am dat seama că se apropie noaptea și echipa de căutare nu mă va putea găsi.”

La un moment dat, a simțit ceva pe picior. S-a întors și a văzut o pescărușă așezată pe el, cu câteva altele în jur.

Apoi, ochii lui au surprins o navă. Ar fi putut fi o echipă de căutare sau o navă inamică. Un avion inamic zbura deasupra, trăgând asupra navei care se apropia, iar aceasta și-a schimbat prompt cursul, îndepărtându-se de Conan.

Văzând că nava se retrage, Conan a fost încurajat. Strângându-și ultima fărâmă de putere, a înotat neobosit – până când a văzut valurile venind spre el – urmate de o barcă mică, cu steagul ucrainean în vârf.

„Bucuria mea nu avea margini! Aceștia erau camarazii mei, frații mei de arme care m-au urmărit cu ajutorul unui dron Bayraktar. În acel moment, am știut că voi supraviețui. Cred că am petrecut aproximativ 14 ore în apă și am înotat aproximativ 20-25 km, deși nu pot spune exact distanța”, a spus Conan.

Conan s-a ridicat pe barcă și și-a îmbrățișat camarazii. A primit o pătură termică și fluide intravenoase. Temperatura corpului său scăzuse la 35,5 grade Celsius, exacerbată de deshidratare severă.

„Încrederea în camarazii tăi este constantă pe parcursul oricărei operațiuni, de la început până la sfârșit, deoarece funcționăm ca un organism, ca o echipă unită”, a spus Conan.

„Comandantul nostru de batalion nu numai că a trimis o echipă de căutare în largul mării, dar a și desfășurat un dron Bayraktar și a activat o navă de salvare. Aceasta a fost, fără îndoială, o misiune de colaborare care a implicat unitatea noastră, forțele navale ucrainene și unitatea lui Tymur”, a spus Conan. [Tymur – pseudonimul comandantului unei unități speciale din Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei -Ed]

Potrivit maiorului Viktor Torkotiuk, operațiunea a fost una dintre cele mai extreme operațiuni efectuate în Marea Neagră și în Ucraina, începând cu anul 1991.

„Nu voi dezvălui detalii despre operațiune, dar pot spune atât, mulțumim lui Dumnezeu că nu am pierdut pe nimeni. Asta este cel mai important lucru pentru noi. Niciuna dintre nave nu a fost avariată și am îndeplinit toate sarcinile noastre atribuite”, a declarat Torkotiuk pentru Ukrainska Pravda.

O dorință puternică de a trăi

Misiunea nu s-a încheiat. Grupul a trebuit să se retragă într-o locație sigură. Barca și-a fixat cursul către o a doua platformă de gaz, mai aproape de țărm. În jurul miezului nopții, au debarcat în sfârșit de pe barcă și au pus piciorul pe pământ solid.

Temperatura corpului lui Conan a revenit la un nivel normal, ajungând la 36,2 grade Celsius și mai târziu, în timp ce era în ambulanță, la 36,6 grade Celsius. La recomandarea medicului, a băut apă în mici înghițituri treptate. Nu avea poftă de mâncare nici în ziua următoare, cu pofta limitată la mere și băuturi dulci.

„Timpul petrecut în apă, m-am uitat adesea la turnul acela, dorind intens fructe și Pepsi. De fapt, cred că am consumat aproximativ 20 de litri de Pepsi de atunci”, spune el cu un zâmbet.

Primul lucru pe care l-a făcut Conan după ce a simțit pământ solid sub picioarele sale a fost să trimită un mesaj soției sale.

Dar încă nu-i povestise ce s-a întâmplat de fapt.

În schimb, i-a întrebat soția: „Ai auzit de această poveste? Ce crezi că a avut în minte acest tip când a înotat o distanță atât de mare? Ce ar fi putut trece prin mintea lui?”

Soția lui a răspuns: „El trebuie să fi avut o dorință intensă de a trăi.”

Conan a aprobat din cap și a spus liniștit: „Da, o dorință intensă de a trăi.”

Adevăratul Conan

Conan a avut întotdeauna o pasiune pentru sport. Chiar și astăzi, ori de câte ori are ocazia, face tot posibilul să meargă la sală sau să alerge. Condiția fizică și capacitatea de a se pregăti mental s-au dovedit inestimabile.

Porecla lui Conan i-a fost dată datorită greutății și mărimii sale. Ori de câte ori era o sarcină dificilă, oamenii obișnuiau să spună adesea: „Hai, Conan!” și acest nume s-a lipit. În prezent, tovarășii săi sunt de acord, „Dar tu ești adevăratul Conan, nu tipul din film [Conan Barbarul – filmul din 1982 cu Arnold Schwarzenegger].”

„Dar într-adevăr, nu sunt un barbar pentru că nu sunt crud!” spune Conan.

Mai mulți luptători din Batalionul Artan sunt sportivi, inclusiv campioni ucraineni și mondiali în diferite arte marțiale. Conan deține titlul de Maestru al Sportului în pankration, o artă marțială care își are originile în Grecia antică, combinând luptele cu pumnii, precum și în powerlifting, care implică genuflexiuni cu o șină, ridicări de bancă și ridicări de greutăți. Conan a câștigat numeroase campionate și a participat și la competiții de strongman, unde a obținut mai multe premii.

Ofițerul forțelor speciale Conan este un credincios și îi mulțumește lui Dumnezeu pentru că i-a acordat putere și rezistență. Rugăciunea și puterea rugăciunii au o semnificație mare în viața sa. Intenționează să-și împărtășească povestea – despre el, camarazii săi, batalionul său și comandantul său.

„În scopul? Pentru a încuraja oamenii și a-i împiedica să renunțe…”