Amenințarea Houthi la adresa transportului în Marea Roșie cu racheta iraniană inovatoare

Amenințarea Houthi la adresa transportului în Marea Roșie cu racheta iraniană inovatoare

O rachetă balistică trimisă de Houthi de pe o cursă de 1.600 de kilometri de la Yemen la Israel, în luna trecută, a fost o realizare fără precedent, chiar dacă a fost interceptată de sistemul Arrow al Israelului. Acum se pare că ei au devenit primii din lume care folosesc rachete balistice împotriva navelor. Prin aceasta, organizația, care duce o război civil într-o țară care suferă o criză umanitară gravă, a demonstrat că are capacități militare deținute doar de câteva țări. Rachetele balistice au fost dezvoltate pentru a lovi ținte mari și fixe, precum orașe, mari instalații militare și facilități strategice. Chiar și cele mai mari nave sunt ținte mici în comparație și, spre deosebire de orașe, ele sunt aproape întotdeauna în mișcare. Prima țară care a pus accent pe dezvoltarea rachetelor balistice împotriva navelor a fost China, care căuta o modalitate de a amenința una dintre cele mai importante arme din arsenalul american: portavioanele și navele care le însoțesc. La sfârșitul anilor 2010, China a reușit să dezvolte primul său sistem de arme specializat, Dong-Feng 21 (DF-21D), o rachetă cu o rază de acțiune de 1.500 de kilometri și o încărcătură de război de 600 de kilograme. Presa a numit-o rapid „asasinul portavionului”. De atunci, chinezii au dezvoltat DF-26, cu o rază de acțiune de 4.000 de kilometri, care poate ajunge la nave aflate la distanțe atât de mari precum insula Guam din Oceanul Pacific. Rachetele de acest fel sunt făcute pe comandă și dau Chinei capacitatea de a împiedica portavioanele americane să perturbe activitățile sale în jurul Taiwanului, de exemplu. Iranul are un obiectiv similar – un as în mânecă care să împiedice Statele Unite să se amestece în problemele din apropiere, mai ales în Golful Persic. Dând aceleași tipuri de rachete Houthiilor, Iranul își extinde capacitățile de a nega accesul într-o zonă mult mai largă decât granițele sale, până în sudul Mării Roșii și Marea Arabiei, și îi permite să perturbe transportul maritim pe una dintre cele mai importante rute maritime din lume. În ultima lună, Houthi au lansat rachete balistice asupra unor nave deținute de israelieni care tranzitau strâmtoarea Bab al-Mandeb din Marea Roșie pe drumul lor spre Extremul Orient. Pe 27 noiembrie, Houthi au încercat să preia controlul asupra cargoului Central Park, lansând rachete balistice asupra sa. Au ratat și rachetele au aterizat la aproximativ 10 kilometri distanță, conform unui raport al USS Mason, care a venit în ajutorul Central Park. Pe 3 decembrie, distrugătorul american USS Carney a raportat că o salva de rachete balistice au fost lansate asupra vasului Unity Explorer, care au căzut puțin în fața țintei. Nava a fost ulterior lovită de o rachetă lansată de pe coastă, dar daunele au fost minore și a putut să-și continue drumul. În noiembrie, Galaxy Leader a fost capturat în Yemen. Săptămâna trecută, Houthi au anunțat că, de acum înainte, atâta timp cât Israel refuză să permită ajutor umanitar în Fâșia Gaza, ei vor viza navele care se îndreaptă spre sau dinspre Israel – cu toate că Israel a permis ajutorul umanitar în enclavă. Marți, aceștia au lovit un petrolier norvegian pe care pretindeau că se îndreaptă spre Israel. Potrivit lui Fabian Hinz, cercetător asociat la Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Londra, Houthi dețin mai multe rachete balistice antinavă, toate fabricate în Iran și bazate pe platforme sau tehnologii iraniene. Aceste rachete sunt dotate cu un sistem de ghidare bazat pe sistemul global de navigație prin satelit pentru a dirija racheta în zona în care se așteaptă ca nava țintă să fie la aterizarea proiectilului. Având în vedere că nava este în mișcare, marele provocare este ghidarea terminală – identificarea și concentrarea asupra navei țintă pe măsură ce racheta părăsește spațiul și se întoarce pe Pământ. „Iranienii lucrează la dezvoltare de peste un deceniu și au avut multe obstacole pe parcurs”, a remarcat Hinz. Cele mai mari rachete din arsenalul Houthi sunt Asef și Tankil, care utilizează senzori optici și infraroșu pentru a permite încărcăturii de război de 300 de kilograme să se blocheze pe țintă. Potrivit lui Hinz, Asef este probabil bazat pe racheta balistică Fateh-313 (cu o rază de acțiune de 450 de kilometri), în timp ce Tankil este bazat pe Raad-500 (cu o rază de acțiune de 500 de kilometri). Houthi mai are și rachete și rachete cu rază mai mică; unele dintre ele, precum Falaq, cu o rază de acțiune de 140 de kilometri și echipate cu tehnologie de ghidare antinavă. Houthi chiar a convertit rachetele antiaeriene SA-2 din perioada Războiului de Șase Zile în rachete sol-sol, rezultând Qaher-2M, precum și versiunea sa antinavă, Muhit. Traiectoria lor balistică (parabolică) este diferită de cea a rachetelor de pe mare și de pe coastă, care sunt ghidate spre nava țintă de radar și care zboară adesea la înălțimea valurilor pentru a face detectarea dificilă. Ele se deplasează la viteze mult mai mari, până la Mach 5 (aproximativ 6.000 de kilometri pe oră). Abordarea amenințării rachetelor balistice din Yemen este complicată. Un raport al Serviciului de Cercetare al Congresului SUA privind modernizarea navală a Chinei a enumerat măsuri „soft-kill” care ar putea fi utilizate pentru a ataca diferite puncte din „lanțul ucigaș” al rachetei antinavă, cum ar fi blocatea GPS, blocarea activă a radarelor terestre și a avioanelor de informații (sau, în contextul yemenit, dronele de recunoaștere care ajută la direcționarea rachetei), inundarea radarului dușman cu ținte false și lansarea unor decoy-uri de fum sau nori de fibră de carbon opacă la radar, care creează ținte false pentru rachetă în loc de navă. În cele din urmă, unele dintre navele de rachete americane sunt echipate cu rachete interceptor pentru apărarea antirachetă integrate cu sistemul avansat de control al focului Aegis. În ultimele două luni, distrugătoarele americane USS Carney și USS Thomas Hudner au interceptat multe drone și rachete de croazieră lansate de Houthi împotriva Israelului și a navelor din Marea Roșie, dar nu au interceptat încă rachete balistice lansate în zonă. De la începutul războiului cu Hamas și implicarea Houthi în lupte, au fost mai multe cazuri de atacuri asupra navelor din sudul Mării Roșii. Creșterea tarifelor de asigurare pentru navele din zona periculoasă sau redirecționarea navelor în jurul Africii ar putea afecta în mod semnificativ comerțul maritim. Potrivit profesorului Shaul Chorev, directorul fondator al Centrului de Cercetare pentru Politica Maritimă și Strategie din Haifa și fost adjunct al șefului operațiunilor în Marina Israelului, Iranul și Houthi prezintă o amenințare crescută pentru Israel și o provocare strategică largă cu implicații globale. „Aici există o rută majoră de transport, un sfert din comerțul nostru este cu Extremul Orient, iar în cele din urmă Houthi amenință întregul lanț de aprovizionare al Israelului în Marea Roșie. Israel trebuie să formuleze o soluție, fie de unul singur, fie cu ajutorul Statelor Unite”, spune el. Referindu-se la coaliția internațională care s-a mobilizat odată pentru o război împotriva pirateriei în largul coastelor Somaliei, Chorev spune că este mai puțin optimist în ceea ce privește o alianță împotriva Houthi în Marea Roșie. În lumea transportului maritim de astăzi, structura deținerii navelor este cel mult fragilă, iar transporturile în sine pot aparține afacerilor din întreaga lume. Dar aceasta nu înseamnă că alte țări vor fi grabite să se alăture Israelului: el crede că majoritatea dintre ele pot vedea aceste atacuri ca pe „problema Israelului”. El spune că trebuie exercitată o presiune semnificativă asupra Iranului pentru a-l face să înțeleagă că va plăti un preț mare dacă atacurile nu încetează: „Dacă Statele Unite ar acționa ferm împotriva Iranului și ar cere să le spună Houthi să se oprească, atunci ei s-ar opri.” Chorev spune că acest lucru nu s-a întâmplat, iar în septembrie americanii au deblocat miliarde de dolari din activele iraniene în cadrul unui acord de eliberare a cetățenilor americani închiși acolo. A fost chiar raportat în presa americană că administrația Biden nu intenționează să răspundă atacurilor Houthi și a cerut ca și Israelul să se abțină, din cauza temerilor că ar putea exacerba luptele în regiune. Cu toate acestea, potrivit lui Chorev, atunci când terorismul devine susținut de stat și reprezintă o amenințare directă pentru rutele comerciale importante, poate să nu existe scăpare de la acțiunea militară, sau cel puțin de la asigurarea transportului în Bab al-Mandeb, „și chiar și acest lucru s-ar putea să nu rezolve problema. Marina Israelului are nave formidabile dotate cu capacități semnificative pe care le-a achiziționat și beneficiază de o cooperare solidă cu Statele Unite. Israel trebuie să transmită un mesaj puternic prin acțiuni militare pentru a arăta clar că astfel de atacuri nu vor fi tolerate. Dacă continuă să amenințe toate navele cu orice legătură cu Israelul, pot să se aștepte la o ripostă dureroasă. Cred că ar trebui făcut acum, aici nu sunt familii de ostatici [ținuți în Yemen] și nici considerații umanitare, dar este o problemă care crește. Așezați-vă și rezolvați-o.”