Sunt un arab din ’48 și nu am nevoie să fiți liberi | Opinie
8 mins read

Sunt un arab din ’48 și nu am nevoie să fiți liberi | Opinie

Sunt un arab din ’48 și nu am nevoie să fiți liberi | Opinie

Înainte să veniți voi, luptătorii pentru libertate, să mă „eliberați”, arabul palestinian, arabul din ’48 sau cum vreți să mă numiți, m-am gândit să vă scriu o scrisoare scurtă, de lungimea unui TikTok mediu, în calitate de cetățean israelian. M-am gândit să includ, în numele protestelor voastre, mai multe slogane care rimează frumos și care se rostogolesc ușor. O scrisoare folosind un vocabular limitat care ar încăpea perfect pe panourile de protest. M-am gândit că, dacă scrisoarea ar fi fost lungă, aș fi ratat scopul, având în vedere atenția scurtă pe care generația voastră o are. M-am gândit bine și am decis să nu vă fac lucrurile atât de ușoare. Este timpul, pe Dumnezeu, să citiți ceva consistent și să citiți până la capăt. Să renunțați la gândirea superficială și instantanee care se manifestă în toată mizeria sa prin reducerea întregii complexități a conflictului nostru, a conflictului israeliano-palestinian de decenii, la un singur slogan cutremurător despre râu și mare.

Un apel la înțelegere

Aș vrea să cred că nu înțelegeți cu adevărat sensul cântecului „De la râu până la mare, Palestina va fi liberă” și să-l considerați doar o prostie fără importanță. Pentru că, dacă înțelegeți, practic chemați la anihilarea Israelului, a țării mele. Necesitatea unei clarificări ar fi putut fi evitată dacă ați fi cântat ceva de genul: „Palestina și Israel, alături”. Pentru că atunci cred că m-ați fi găsit alături de voi, împreună cu mulți dintre frații mei evrei din Israel. Sunteți studenți ai celor mai bune universități din lume. Printre instrumentele cu care aceste universități ar trebui să vă doteze se numără învățarea profundă, independentă, cercetarea și studiul. Deci, dacă ați studiat și cercetat și totuși continuați să cântați „De la râu până la mare”, trebuie să concluzionez încă o dată că căutați cu bună știință și răutate distrugerea căminului național al poporului evreu. Mă întreb – cum vă pot sufletele, care sunt presupus a fi atât de sensibile la nedreptățile umane, să contemplați cu ușurință epurarea etnică a evreilor din această țară? Și includeți asta și în rapirea lor, omorându-le copiii, femeile, bătrânii? Decapitându-i și arzându-i? Sau ați face o gestă umană și v-ați mulțumi să-i deportați pe toți?

Ipocrizie și dublă măsură

Dacă ați face puțină cercetare de bază, ați descoperi, de exemplu, că propriile voastre țări au fost înființate pe baza unor nedreptăți istorice și au contribuit și alimentat tragedia evreilor/sionisto-arabilor/palestinieni. Dar nu vă aud chemând la eliminarea lor ca rezultat. Asta se numește ipocrizie și dublă măsură. Era datoria voastră morală să solicitați palestinienilor – poporul meu – să respingă cu dezgust uciderea sadică a ființelor umane, a civililor. Să respingă cultura fanatismului religios și setea barbară de sânge, care nu se poate merge mână în mână cu progresismul, liberalizmul și umanismul pe care îl susțineți atât de puternic. Nu ignor în niciun fel Nakba poporului meu, dezastrul care a adus în urma sa ucidere și distrugere și expulzarea rudelor mele. Nici nu ignor pogromurile și atrocitățile pe care membri ai poporului meu le-au comis împotriva evreilor înainte și în urma fondării statului. Nu uit niciun moment faptul că visul național evreiesc-sionist s-a înființat pe ruinele visului meu național arab-palestinian. Sau că împlinirea unui vis și distrugerea celuilalt a condus ambele popoare într-un coșmar violent continuu care trebuie să se încheie printr-o rezolvare pașnică și nu prin transferul unuia dintre popoare. Nu poți corecta o mare nedreptate cu o nedreptate totală, așa cum propui tu. Pentru viitorul copiilor noștri, al copiilor ambelor popoare, întregul bagaj greu al trecutului, întreaga noastră istorie dificilă și sângeroasă dintre noi trebuie să fie lăsat deoparte. Aceasta nu este o sarcină simplă, să spunem cel puțin atât, dar nu trebuie să ne pierdem speranța. Trebuie să continuăm să ne întindem mâna peste prăpastia care ne desparte, să ne străduim neobosit să găsim o soluție pașnică sau, cel puțin, să punem procesul în mișcare și să ne asigurăm că continuă fără întrerupere. Israelul are un drept incontestabil la existență care nu necesită aprobarea voastră. Poporul evreu are dreptul deplin și neîndoielnic la un stat-națiune propriu, așa cum îi este datorat de etica umană și istorie. La fel se întâmplă și cu poporul palestinian. Două popoare alături, nu unul în detrimentul celuilalt, nu unul în locul celuilalt. Două popoare care sunt concentrate pe prezent și viitor și nu pe istorie și cine are dreptate. Două popoare cu un drept deplin și neîndoielnic la existență „de la râu până la mare”, care nu merg nicăieri în afara de a trebui să pornească pe un drum lung și sinuos al vindecării, un drum flancat de compromisuri dificile și concesii dureroase. Dar nu există altă opțiune. Acest ciclu sângeros trebuie oprit. Trebuie să salvăm și generațiile pierdute de copii palestinieni care trăiesc în ignoranță și sărăcie, fără speranțe sau vise, sub regimul terorii violente în interior și sub ocupația de afară. Asta ar trebui să strige adevărații luptători pentru libertate de pe fiecare scenă, în fiecare zi a anului.

O pledoarie pentru pace

Dacă veniți aici în campania voastră de eliberare, mă veți găsi alături de frații mei evrei, luptând împotriva voastră și a oricui îndrăznește să amenințe supraviețuirea țării noastre. Vom lupta împotriva voastră și împotriva oricărei organizații barbare care comit crime împotriva umanității, împotriva cetățenilor țării mele, evrei și arabi, sub acoperirea falsă a unui așa-numit mișcare de eliberare care opresează propriul său popor, poporul meu, și îi folosește ca tun de război. Vă asigur că organizațiile întunericului pe care voi, în orbirea voastră morală, le considerați luptători pentru libertate ar converti forțat, ar opresa și ar anihila și pe voi, imediat după „eliberarea” pe care o strigați atât de vehement. Și apoi, datorită vouă, întunericul fundamentalist se va extinde de la râu până la un mare roșu de sânge. Asta, în cazul în care, Doamne ferește, reușesc în planurile lor rele. Dar nu vor reuși niciodată. Pentru noi, cetățenii arabi israelieni, viața este complicată și grea, dar totuși incomparabil mai preferabilă decât viața în oricare dintre țările înconjurătoare. Împreună cu frații noștri evrei, vom depăși numeroasele provocări. Mai avem mult de lucru și multe lupte de dus, dar vom ieși din ele întăriți. Noi, arabi și evrei din țara noastră, pe care voi doriți să o „eliberați”, ne plecăm capul în fața tristeții trecutului nostru, a noastră, a popoarelor noastre, și dorim ca amintirea să nu se estompeze niciodată pentru noi. În acest fel, speranța noastră, salvarea noastră și renașterea noastră vor fi aici în Israel, țara noastră, pentru că niciunul dintre noi nu are o altă țară și niciunul nu are alt loc în care să meargă.

Autorul locuiește în Acre. El se ocupă de operațiuni, achiziții, logistică și proprietăți pentru companii high-tech și este activ în diverse organizații sociale.

Lasă un răspuns